Brad Florescu - contenido

Ce naibii se întâmplă cu muzica în România? Am văzut pe Youtube două orchestre respectabile. Una arăta ca o sorcovă, fiecare instrumentistă venise îmbrăcată cu ce găsise prin șifonier. Asta la un concert de gală. De sunat, suna cum arăta. La cealaltă orchestră, condusă de un dirijor foarte bun, am remarcat intrări întârziate și note false. În condițiile în care cântau Johann Strauss și alte manele din astea. Am mai ascultat niște muzicieni din noul val care o ardeau atât de minimalist încât după cinci minute de așteptat să înceapă piesa, aceasta se termina (gen Subcarpați, care pun o tobă peste un caval și cred că au făcut fusion.) Folkiștii, tineri sau bătrâni, încă n-au renunțat la frazarea aia bravadieră luată de la Vîsoțki via Socaciu și Șeicaru. Și nici la versurile tip Andrei Păunescu (Andrei, nu Adrian). Muzicieni cu școală serioasă și talent care ar trebui să viseze (activ) la mari partituri și la mari scene. Și care-și fac repertoriul din coveruri după analfabeți muzical, pentru nunți și șușe electorale. C-așa vrea publicul, desigur. De ăștia mainstream nu mai zic. Aceiași pusheri de droguri și de promiscuitate, pe rețeta Tavistock din anii 60-70. Mai sunt și câțiva care fac în continuare muzică, dar nu merită puși în aceeași postare cu restul. (Pe Celibidache l-au sărbătorit anul ăsta cu un "recital de flaut și chitară". Pe Celibidache.)