🔒Открыть пост
и посмотреть медиа
и посмотреть медиа
Şi io pot sã scriu storytelling. Iatã.
O cheamã Xenia. Are 11 ani şi ochi albaştri. Ține în mânã un ursuleț bej de pluş. E singurul lucru pe care a apucat sã-l ia cu ea când a fugit. A fugit din calea rãzboiului.
Mã priveşte. O privesc. Mã apropii de ea. O simt cum ezitã şi se trage un pas mai în spate. Se teme. Se teme de mine, se teme de oamenii mari, se teme de rãzboiul dintre aceştia. Se teme.
Mã aplec spre ea şi o întreb:
- De când eşti pe drum?
- De doi ani.
- De douã zile, adicã? (Mã gândesc cã engleza o trãdeazã).
- Nu, de doi ani. De când au bombardat americanii Baghuzul.
- Ruşii.
- Nu, Siria.
#decâtunmanierism
