Drepturi Civile Digitale - цифровые права

404Media a urmărit un pachet cu cărți vechi, de la anticar, ca să afle unde sunt „digitalizate” (și ciopârțite) aceste cărți, de dragul antrenării LLM-urilor. Proprietarii de magazine specializate în vinderea cărților vechi, sau second-hand, s-au trezit cu comenzi-record de cărți, cum nu mai văzuseră de multă vreme. Punând cap la cap experiențele fiecăruia, jurnaliștii de la 404Media au scris despre cumpăratului unui volum mare de de cărți vechi, de orice tip, în orice limbă, pe orice subiect. Companiile care antrenează LLM-uri s-au prins că aceste cărți sunt garantat-scrise de oameni și deci ideale pentru a antrena algoritmii de AI generativ. Autofagia LLM-urilor e un fenomen documentat și demonstrat, care duce la degradarea unui model de limbaj mare atunci când el este antrenat în mod repetat pe conținut produs tot de LLM-uri. Deci, este în interesul marilor companii de AI generativ să găsească alte și alte surse de limbaj uman, cărți neîntinate de mâna LLM-urilor, cu care să își antrenele produsele. Problema e că, în procesul ăsta, companiile distrug cărțile (le retează coperțile pentru a putea scana pagină cu pagină) și le scot din circuitul colecționarilor și cumpărătorilor. O persoană nu va mai putea avea acces la o ediție rară, limitată, a unei cărți vechi, pentru că aceasta tocmai a fost ciopărțită ca să antreneze un algorimit care ne sugerează să mâncăm pietre. Ei bine, 404Media a pus un tracker GPS într-un pachet cu cărți vechi și a descoperit că acestea au ajuns la un depozit Amazon numit LAS8, din Las Vegas. Logo-ul acestui depozit este un dinozar care ține în mâini o carte. Amazon își dezvoltă și ei LLM-urile proprii, sub numele Nova.

Un ONG din Germania a depus o plângere împotriva Meta, susținând că ochelarii Meta Ray Ban și Oakley, care pot înregistra video și face fotografii fără ca persoanele astfel surprinse să fie conștiente, încalcă legea. Activiștii caută interzicerea acestor ochelari „smart”, denumiți, în Statele Unite ale Americii, „pervert glasses”. ONG-ul susține că funcționalitatea de înregistrare ar trebui să fie semnalată mult mai vizibil, nu doar printr-o mică luminiță roșie pe rama ochelarilor (pe care unii tehnicieni se oferă să o și scoată de acolo). Filmatul sau fotografiatul cu acești ochelari ar trebui să fie interzis în anumite zone, exact așa cum se întâmplă cu camerele de tip dashcam sau bodycam. Comisia UE a oferit companiei Meta și partenerilor săi producători de ochelari o favoare, atunci când a relaxat obligațiile legate de baterii. Pentru alte produse de acest tip, bateriile trebuie să poată să fie scoase din produs și înlocuite, pentru a putea fi vândute în statele membre UE. Fără nicio legătură cu ochelarii pentru oameni fără scrupule, vă amintim că azi am trimis a doua ediție din newsletter-ul nostru, marafeturi digitale.

În revista Cutra au apărut două articole, sub sloganul "Tăierea cablurilor Big Tech și noi sisteme de {co}operare pentru infrastructuri digitale" pe care vrem să vi le aducem sub ochi, pentru că sunt, împreună, o explorare foarte interesantă a tehnologiei modelate după nevoia și după putința oamenilor, în loc să fie modelată după „ce aduce unei companii profit”. Autoarea, Diana Manea, împreună cu colaboratoarele sale, încep prin a descrie problema extractivismului tehnologic. Anume, o mare parte din platformele online pe care le folosim ca să socializăm și ca să muncim ne extra datele, atenția și implicarea emoțională pentru a genera profit. Apoi, ele mai numesc și problema suveranității infrastructurii de stocare și de diseminarea a informației. În alte cuvinte, atunci când site-ul nostru personal e într-un cloud, back-up-ul pozelor noastre e tot într-un cloud, iar acel cloud e hack-uit și făcut nefuncțional, sau închis, sau devine prea scump ca să-l mai plătim, practic pierdem posibilitatea de a folosi tehnologii de stocare și diseminare. O bună parte din uzul tehnologiei este ceva ce parcă ni se permite doar condiționat și doar dacă e în interesul altor companii ca noi să avem acces la tehnologie. În fața acestei probleme, autoarele și colaboratoarele au documentat soluții reale din comunități diferite, din țări diferite. În prima parte, sunt menționate rețelele de cartier din România, accesul la internet construit și îngrijit de o comunitate în Terra Seca (Brazilia), proiectul Fuxico de stocare și acces local la date (în Brazilia), rețeaua Guifi (Catalonia) și apoi sunt dezvăluite conceptele din spatele unui server feminist. În a doua parte sunt menționate soluții de găzduire web precum Autistici Inventati (Italia), servus.at. Apoi, autoarea și colaboratoarele sale fac distincția dintre ideologia Free and Open Source Software (FOSS) și Free/Libre and Open Source Software (o distincție despre care poate-ar fi bine să scriem și la ApTI). Pe final, leagă aceste discuții despre tehnologia care-și ține utilizatorii captivi de evoluția actuală a inteligenței artificiale generative. Recomandăm seria de două articole și ne bucurăm foarte tare să vedem acest subiect tratat cu atâta grijă și atenție.

„Tinerii care au cablat România” - un documentar BBC, realizat de Andrada Fiscutean și echipa sa, tocmai a fost publicat pe Spotify, Apple podcasts și pe site-ul BBC în sine. Documentarul spune povestea cablajelor pe care o tânără generație le făcea în România anilor '90 de capul lor, cu mâinile lor. Scopul era acela de a extinde conexiunea între cât mai multe calculatoare ca să poată schimba informație între ei și să poată accesa Internetul. Această infrastructură a început modest, s-a extins într-o rețea improvizată impresionantă, care a atras atenția giganților din domeniul telecomunicațiilor. Întreg documentarul e un bun moment de reflecție asupra ce ne-a promis Internetul că va fi și ce a devenit.